Calendar

M T W T F S S
 
 
 
1
 
2
 
3
 
4
 
5
 
6
 
7
 
8
 
9
 
10
 
11
 
12
 
13
 
14
 
15
 
16
 
17
 
18
 
19
 
20
 
21
 
22
 
23
 
24
 
25
 
26
 
27
 
28
 
29
 
30
 
 
 

Sinaxar

 
 
 

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir - 26 Octombrie

Tagged:

 

Sfantul Dimitrie
Izvoratorul de Mir a trait in timpul imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu
(284-311). Tatal sau, voievod al Tesalonicului, si-a botezat pruncul in taina,
din cauza prigoanelor impotriva crestinilor. Dupa moartea tatalui, Dimitrie este
numit voievod al Tesalonicului, de catre imparatul Maximian. Afland imparatul ca
Dimitrie era crestin a poruncit intemnitarea lui. In inchisoare, Dimitrie l-a
binecuvantat pe tanarul Nestor, iar acesta l-a omorat pe Lie (un luptator care
ii omora pe crestini). Maniat de cele petrecute, imparatul a poruncit ca
Dimitrie sa fie strapuns cu sulite.

 

Astfel, in
dimineata zilei de 26 octombrie 304, ostasii imparatului au intrat in temnita
lui Dimitrie si, in timp ce acesta se ruga, l-au omorat. Credinciosii i-au
aratat o cinstire cuvenita. Noaptea, trupul fara viata a fost luat de un
credincios si ingropat in taina. In timp, deasupra mormantului sau a fost
ridicata o mica biserica in care se savarseau multe minuni, nenumarati bolnavi
gasindu-si vindecarea in acest loc. Din aceasta cauza, un crestin din partile
Iliricului, Leontie, care se vindecase la randul lui de o boala grea in acel
loc, a zidit o biserica mai mare. In timpul lucrarilor de constructie, au fost
descoperite moastele neputrezite ale Sfantului Dimitrie si s-a constatat faptul
ca din ele izvora mir placut mirositor. Drept urmare, Leontie a asezat trupul
neputrezit al Sfantului Dimitrie intr-o racla ferecata in aur si pietre
pretioase. Ca amintire, la intoarcere in Iliric, Leontie a luat cu sine giulgiul
inmuiat in sangele Sfantului Dimitrie pe care l-a pus intr-o biserica, dupa ce a
vindecat pe conducatorul cetatii Iliric.  De-a lungul timpului, in biserica Sfantul Mare
Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir din Tesalonic au fost fost savarsite o
multime de minuni. Chiar si dupa moartea sa el a fost un protector al cetatii
Tesalonic, scapandu-i pe localnici fie de foamete, fie de agresiunea
invadatorilor arabi, fie de robia barbarilor.         

                       

Troparul
Sfantului Dimitrie

Mare aparator te-a aflat intru primejdii
lumea, purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum
mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte
Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.

 

Obiceiuri
de Samedru - Sfantul Dumitru

 

Samedru este
denumirea populara a zilei de 26 octombrie, cand se sarbatoreste Sf. Dumitru.
Samedrul este patronul iernii pastorale, al anotimpului pastoral fertil.

 

Samedrul, "placut
lui Dumnezeu pentru batranetea sa", este socotit a fi si patronul caselor si
paznicul care-i apara pe oameni de fiarele salbatice. El a preluat numele si
data de celebrare (26 octombrie) a Sfantului Dumitru, Marele Mucenic de la
Tesalonic, din calendarul crestin ortodox.

 

Impreuna cu
San-George, Samedru imparte anul pastoral in doua anotimpuri simetrice: vara
pastorala (23 aprilie-26 octombrie), ce are ca miez al timpului sarbatoarea de
Sant-Ilie ( 20 iulie ), si iarna pastorala (26 octombrie si 23 aprilie), cu
miezul timpului la 16 ianuarie (San-Petrul de iarna).

 

Aceasta divinitate
populara este in opozitie cu San-George: daca prima incuie iarna si inverzeste
intreaga natura, Samedru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele de pe
camp.

 

Credintele si
legendele populare il infatiseaza pe Samedru ca pe un batran obisnuit, pastor
sau crescator de vite. Acum, in plina toamna, intr-o perioada de imbatranire
simbolica a timpului, se considera ca zeitatea populara murea si invia simbolic
in cadrul unui ceremonial nocturn asemanator revelionului, numit "focul lui
Samedru", la care participa intreaga comunitate.

 

Tinerii adunau din
timp, pe inaltimile din jurul satelor, gramezi de lemne si de cetina uscata, in
mijlocul carora infigeau un brad verde, reprezentare fitomorfa a lui Samedru.
Focul era aprins in noaptea ce premergea sarbatorii si era intretinut cu lemne
uscate, paie si resturile ramase de la melitatul canepii. In jurul lui se mancau
ofrandele aduse de femeile vaduve, se bea si se petrecea toata noaptea.
Dimineata, la plecarea spre sat, flacaii luau cativa taciuni aprinsi cu care,
odata ajunsi acasa, afumau gospodaria si pomii din livada.

 

Fiind un important
stalp calendaristic, sarbatoarea concentra numeroase acte ritualice cu caracter
apotropaic, de purificare si de divinatie precum si practici de pomenire a
mortilor si de pronosticare meteorologica. Ciobanii isi aruncau cojoacele in
mijlocul tarlei pentru a proba cum va fi iarna. Daca pe cojoc se aseza o oaie
alba se considera ca iama va fi lunga si aspra iar daca se aseza o oaie neagra
se preconiza ca iarna va fi blanda.

 

Samedru era
socotita si ca o zi a soroacelor, cand se terminau invoielile incheiate intre
stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca "la San-George se
incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii".