Calendar

 
  »

Sinaxar

 
 
 

Duminica a cincea din Postul Mare

Tagged:

Daca ai fi venit duminica trecuta la biserica, ai fi aflat,
draga cititorule, ca in Duminica a cincea a Postului Mare, numita Duminica
Sfintei Maria Egipteanca, Sfanta Biserica ne da exemple de urmat doi sfinti; pe
cuvioasa Maria Egipteanca si pe cuviosul Zosima, duhovnicul ei. Despre viata
acestor sfinti ne-a scris Sfantul Sofronie, invatatul patriarh al
Ierusalimului, scriitor si poet crestin, care a trait intre anii 550-638.

Se spune ca intr-o manastire a Palestinei traia un preot, numit
Zosima. Traia in manastire de 53 de ani si ajunsese imbunatatit in fapte bune,
ajungand exemplu pentru altii.

Dorind sa se desavarseasca, se gandea in sine: “Ce ar
trebui sa mai fac pentru ca sa ma desavarsesc in cele sufletesti? Vor fi undeva
oameni ai lui Dumnezeu de la care sa mai invat, cu care sa ma intrec in
sfintenie?”

Si, pe cand se gandea el asa, afla ca pe malul Iordanului este o
manastire ai carei calugari l-ar intrece prin faptul ca, in Postul Mare, ei se
duc in adancul desertului si cele sapte saptamani le petrec in rugaciuni
neincetate, mancand verdeturi si radacini de ierburi.

Preotul Zosima pleaca la aceasta manastire si, la inceputul
Postului Mare, a mers si el in pustiu, ca ceilalti calugari ai manastirii.

 

A trecut raul Iordan si a mers prin nisipul ars de soare 12 zile
in sir. In toate aceste zile nu a intalnit pe nimeni. A 12-a zi, pe cand sta,
odihnindu-si batranetele, vede o fiinta pasind peste damburile de nisip la
oarecare distanta de el. Sa fie oare un om? gandea Zosima, pare mai mult umbra
decat om! A strigat speriat: “Esti om sau Duh?”. I s-a raspuns: “Zosima, sunt
femeie pacatoasa, arunca-mi o haina cu care sa ma imbrac, pentru ca de cand
sunt in pustie mi s-au rupt toate hainele, ramanand goala.”

Auzind ca i se spune numele, fara sa fi vorbit vreodata
impreuna, Zosima a fost apucat de frica. I-a aruncat una din hainele sale, si-a
intors capul in alta parte si dupa ce umbra de om s-a acoperit au inceput sa
stea de vorba. S-au rugat impreuna unul pentru altul. Zosima a vazut-o pe cand
se ruga “inaltandu-se de la pamant ca de un cot”. Dupa rugaciune, batranul
preot a staruit sa-i spuna cine este, ce cauta aici si de cand duce viata
aceasta?

“Sunt egipteanca, a raspuns ea. De la 12 ani am parasit parintii
si timp de 17 ani am trait in Alexandria, ducand o viata desfranata. Vazand un
grup de oameni ca se imbarca in corabie spre a se duce la Ierusalim, de ziua
Crucii, m-am suit si eu cu ei si am plecat impreuna. La Ierusalim, am mers cu lumea
la biserica cea mare a Invierii Domnului, dar in pragul bisericii o putere
nevazuta m-a oprit sa intru. M-am retras in tinda, m-am odihnit si din nou am
vrut sa intru cu un alt grup. Din nou n-am putut sa trec pragul. Nici a treia
oara n-am putut sa intru. Atunci mi-am dat seama ca din cauza vietii mele
pacatoase nu pot sa intru in biserica.

M-am retras intr-un colt al tindei si, plangand, m-am rugat lui
Dumnezeu cu toata puterea, sa-mi ierte pacatele si am fagaduit ca daca imi va
ingadui sa intru in biserica si sa sarut Sfanta Cruce pe care S-a rastignit
Mantuitorul, voi rupe cu viata mea pacatoasa de pana atunci si prin pocainta
aspra imi voi spala pacatele. M-am dus la usa si, de asta data, puterea
nevazuta care ma oprise de trei ori sa intru pana atunci, nu m-a impiedicat sa
trec pragul. Am intrat, m-am inchinat si am sarutat Sfanta Cruce.

La iesire, cineva mi-a daruit cativa bani cu care am cumparat 4
paini si am plecat indata spre Iordan. M-am oprit la o biserica, mi-am
marturisit pacatele duhovnicului, dupa aceea am mancat o bucata dintr-o paine,
iar cu restul m-am suit intr-o barca si am trecut Iordanul de cealalta parte,
intrand in pustiul in care ne aflam acum. De 47 de ani vietuiesc in aceste
parti pustii, hranindu-ma cu putinele ierburi ce cresc pe aici. Hainele mi s-au
rupt bucata cu bucata pana n-a mai ramas petec pe mine. Iata cine am fost si
cine sint. intorcandu-te la manastire, te rog, parinte Zosima, nu spune nimanui
cele ce sti despre mine cat timp voi fi in viata si la anul adu Sfanta impartasanie,
caci de 47 de ani nu m-am mai impartasit. Ne vom intalni in Joia cea Mare pe
malul celalalt al Iordanului, in dreptul locuintelor omenesti.”

Dupa un an Zosima a venit, cum a fost vorba, cu Sfanta
impartasanie, la locul stabilit pe malul Iordanului. Dupa putin timp cea
asteptata a sosit. Mergea pe apa Iordanului ca pe pamant. Lucrul acesta l-a
uimit pe Zosima asa de mult ca a cazut cu fata la pamant spre a o cinsti ca pe
o sfanta.

Dupa impartasanie, Zosima a fost din nou rugat sa vie sa se
intalneasca, anul viitor, dar nu aici, ci in locul unde se intalnisera anul
trecut, in adancul pustiului.

Trecand anul Zosima s-a dus la locul hotarat, dar nu a mai
gasit-o in viata. Corpul ei zacea neinsufletit, iar alaturi era scris pe
nisip: “Parinte Zosima, ingroapa, te rog, corpul smeritei Maria in acest
loc si te roaga Domnului pentru mine! Am trecut la Domnul dupa impartasire, la
1 aprilie”.

Dupa ingropare Zosima s-a intors la manastire si a spus fratilor
sai calugari tot ce stia despre pustnica Maria Egipteanca. si asa, din gura in
gura, istoria vietii ei a ajuns pana la urechile patriarhului Sofronie, care a
scris-o cum s-a pastrat pana la el, si cum o avem si noi astazi.

Din viata acestei sfinte se desprind mai multe invataturi, dar
eu subliniez doar una singura; dorinta fierbinte a Mariei Egipteanca de a se
impartasi. Mai sunt doua saptamani pana la Pasti. Este momentul sa luam
hotararea ca de Sfintele Sarbatori ale Invierii Domnului sa ne impartasim cu
Sfintele Taine. Nu trebuie sa amanam acest eveniment de la un post la altul
prin cuvinte ca: “sunt prea tanar” sau “ sunt prea pacatos”, cuvinte care sunt
straine de credinta noastra crestina.

Biserica nu este numai pentru cei drepti (cine poate spune
despre el ca este drept?) ci si pentru cei pacatosi, pentru ca nu merge la
doctor cel sanatos, ci cel bolnav. Atata vreme cat Sfantul Apostol Pavel a spus
ca “sunt cel dintai dintre pacatosi” inseamna ca “nu este om care sa traiasca
si sa nu greseasca.”

Biserica este un locas de inchinaciune unde
credinciosul invata despre credinta crestina, isi descarca sufletul si
constiinta atunci cand se spovedeste sa se simta mai bine. Ducandu-ne cu gandul
la viata sfintita a cuvioasei Maria Egipteanca sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa
ne ajute sa ne continuam postul pana la invierea Mantuitorului pentru a ne
impartasi cu Trupul si Sangele Lui, totdeauna si acum si pururea si in vecii
vecilor: Amin !