BY: Andrada B

Dragi prieteni,

Dintre toate minunatele si sfintele rostiri din cadrul Sfintei Liturghii, una in particular ma face sa tresar de fiecare data iar pentru aceasta as dori sa multumesc si sa dedic acest articol unei personae dragi mie careia ii datorez pe deplin faptul ca a reusit sa imi indrume constiinta catre acest indemn la dragoste fata de cei ce m-au mahnit si nu numai :

 “ Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim.”

Ce poate fi mai frumos decat indemnul la iubire, la dragoste nu numai fata de Dumnezeu dar fata de aproapele nostru. Acest indemn este pe cat de inaltator pe atat de necesar in cadrul Sfintei Liturghii deoarece noi crestinii, ca martori ai jertfei lui Iisus trebuie sa fim constienti ca aceasta unitate prin iubire este nici mai mult nici mai putin o conditie a aducerii Sfintei Jertfe potrivit cuvintelor Mântuitorului: „daca îti vei aduce darul tau la altar si acolo îti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa darul tau acolo, înaintea altarului, si mergi întâi si împaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau” (Matei 5, 23-24).

Aceasta parte a Sfintei Liturghii nu este intamplator intitulata Sarutul Pacii deoarece pana prin secolele IV-V indemnul era defapt : “Îmbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfânta!” Din secolul al XI-lea sarutarea pacii se restrânge în general la clericii din altar. Ca urmare acest indemn la iubire reciproca reflecta mai mult indemnul la o stare sufleteasca decat o actiune in sine. Aceasta actiune avea însa o importanta deosebita fiind „o lucrare sfânta a iubirii, semnul si ritualul vazut prin care – în chip nevazut dar real – se savârsea revarsarea iubirii lui Dumnezeu în inimile credinciosilor, era îmbracarea fiecaruia si a tuturor laolalta în iubirea lui Hristos” . A te îmbraca în iubirea lui Hristos înseamna a primi harul dumnezeiesc care te face sa-ti depasesti limitele egoismului si sa te asemeni lui Dumnezeu îmbratisând pe toti în iubire, chiar si pe dusmani. A te îmbraca în iubirea lui Hristos înseamna sa nu mai vezi în aproapele tau, începând chiar cu cel ce se întâmpla sa fie lânga tine în biserica, un strain sau chiar un dusman, ci un frate. Înseamna sa constientizezi faptul ca Hristos ne uneste pe toti în Biserica, ca parte din Trupului Sau, prin participare la Sfânta Liturghie. Daruindu-si sarutul pacii crestinii marturisesc credinta ca se împartasesc de iubirea celui ce este prezent în mijlocul lor precum a promis: „unde sunt doi sau trei, adunati în numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). De aceea îmbratisându-se ei spun

„Hristos în mijlocul nostru” – „Este si va fi!” – „Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor!”

          Am realizat mai apoi ca aceasta parte a Sfintei Liturghii este asezata inaintea anaforalei si a impartasaniei tocmai pentru faptul ca nu putem intra in comuniune cu Dumnezeu decat daca suntem uniti prin iubirea Lui nemasurata cu cei ce sunt alaturi de noi martori jertfei Lui fara de sange.

„Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau îl uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau” (I Ioan 4, 20-21.)

Ma intreb acum cati dintre noi suntem vredinci a intra in comuniune cu Dumnezeu cand sufletele noastre poarta aceasta povara a urateniei care este ura fata de aproapele nostru? Cat de frumosi si placuti lui Dumnezeu am fi cu totii daca am da tuturor dusmanilor nostrii Sarutul Pacii?

As dori sa felicit pe toti acei ce gasesc in sufletul lor puterea de a urma indemnul preotului de a se iubii unii pe altii si fie ca unitatea lor prin iubire sa ne lumineze si noua sufletele si sa ne dea putere sa dam si noi mai departe Sarutul Pacii!

Dumnezeu sa va ajute!

                                                                                Andrada B.