Cuviosul Efrem vorbeste despre "pecetea fiarei": "Toti ce vor crede in fiara si vor primi pecetea necuratiei si a chipului miselesc se vor alipi de ea."1 Asadar, conditia obligatorie este "credinta in fiara". Credinta in antihrist nu consta in a recunoaste ca la Bruxelles este instalat un calculator cu numele "fiara", ci in aceea de a recunoaste ca "fiara" este Hristos. Pacatul apostaziei va fi in aceea ca oamenii vor crede in antihrist ca in Hristos.

Pana in ziua de azi nici unul dintre statele lumii nu invita la inchinare religioasa fata de falsii mesia moderni (oricine ar fi acestia!). Chiar si crestinii care considera codurile de bare ca fiind "pecetea lui antihrist", cand totusi se hotarasc sa le primeasca, nu o fac cu credinta, ci cu frica. Iar cei ce nu cred in prezenta celor trei de sase in codurile de bare, nu cred in puterea lor magica si nu se tem de ele, sunt cu atat mai putin condamnabili de pacatul apostaziei si al idolatriei.

Sa ne amintim, de asemenea, de avertismentul ingerului din Apocalipsa: "Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu" (Apoc. 14, 9-10). Dupa cum vedem, pecetea "fiarei" devine infricosatoare numai cand si intrucat este conjugata cu inchinarea la fiara. Dar crestinii care pasesc in lumea civilizatiei cibernetice (inclusiv in cea a comertului electronic) nu simt nici un fel de atractie religioasa spre lumea spiritelor.

Militantii impotriva introducerii codurilor de bare au facut mii de tiparituri cu citatul din Apocalipsa despre pecetea fiarei: "Si ea  ii sileste pe toti (...) ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei" (Apoc. 13, 16-18). Dar ma intriga ca nimeni dintre potrivnicii codificarii nu a precizat unde este subiectul acestei fraze si ce semnifica el. Cine este acea "ea", care face toate acestea?  Citim versetele anterioare ale Apocalipsei. Este clar ca "ea", cea care isi pune pecetea, este "a doua fiara". Dar ce mai stim despre ea? Iata: "Si am vazut o alta fiara, ridicandu-se din pamant [...]. Si toata stapanirea celei dintai fiare ea o pune in lucrare, in fata ei. Si face pamantul si pe locuitorii de pe el sa se inchine fiarei celei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Si face semne mari, incat si foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor, si amageste pe cei ce locuiesc pe pamant prin semnele ce i s-au dat sa faca inaintea fiarei, zicand celor ce locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei care a fost ranita cu sabia si a ramas in viata. Si i s-a dat ei sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei" (Apoc. 13, 11-15). Urmatoarea fraza este cea care vorbeste despre pecete: "Si ea ii sileste pe toti [...] ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta."

Asadar, mai intai lumea va fi amagita. Va fi amagita prin minuni (pogorarea de foc din cer; icoana vorbitoare a lui antihrist). In afara de aceasta, intai lumea va fi infricosata: va fi omorat fiecare care nu se va inchina icoanei fiarei. Abia apoi se va pune pecetea lui antihrist. Prin minuni, oamenii vor fi amagiti si impinsi sa se inchine "icoanei fiarei" si sa-i primeasca chipul. "Si fiara a fost rapusa si, cu ea, prorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei" (Apoc. 19, 20). Succesiunea evenimentelor relatate in Apocalipsa este clara: intai vine amagirea, apoi primirea pecetii.

Potrivnicii introducerii codurilor de bare presupun altminteri: la inceput este acceptarea celor trei de sase (a "pecetilor" sau a "asemanarii pecetilor"), iar la urma, amagirea, pierderea harului, desprinderea de Biserica si caderea in ghearele lui antihrist. Sa-1 ascultam pe teologul din Odessa, prot. Gheorghi Gorodentev:

"Nu se inseala, oare, Kuraev? Ne vom convinge ca se inseala si, ratacind, ii duce in ratacire si pe altii. Peste tot se observa la Kuraev o gandire pripita, infierbantata (patimasa) si, de aceea, adesea gresita. Dupa gandirea lui Kuraev, oamenii vor primi "pecetea fiarei", fiind deja amagiti de "falsul proroc". Iar dupa cum nu exista, pasamite, inca nici antihrist, nici "falsul proroc", nu trebuie sa ne facem griji, iar acesti ortodocsi gresesc si au infricosat intreaga lume. In brosura sa, Kuraev scrie: "Sa nu trecem cu vederea si faptul ca oamenii vor primi pecetea lui antihrist in stare de amagire. Si vor fi adusi la aceasta amagire de un anumit fals proroc, care va face minuni in fata fiarei. Prin intermediul acestor minuni oamenii vor fi amagiti si impinsi spre a se inchina icoanei fiarei si a primi chipul ei." Aici Kuraev citeaza din Apocalipsa un pasaj care ii contrazice flagrant judecata "isteata" si "clarviziunea": Si fiara a fost rapusa si, cu ea, prorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei (Apoc. 19, 20). Observati ca falsul proroc ii amagea deja pe cei ce au purtat semnul fiarei. Se releva, astfel, eroarea si falsitatea opiniei si judecatii lui Kuraev. Nu se stie daca vom trai pana la amagitorul proroc mincinos, dar Kuraev, cu brosura sa, neindoilenic ca i-a amagit pe multi."2

Ce pot sa spun? In primul rand, sa-1 sfatuiesc sa nu uite limba rusa. Daca citesc intr-un articol de ziar: "Cikatilo a amagit o femeie pe care o violase", nu sunt obligat sa presupun ca la inceput a violat-o si abia apoi "a amagit-o". Acelasi lucru rezulta si din faptul ca prorocul mincinos "ii amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei": nu inseamna ca, la inceput, acesti oameni, nitam-nisam, fiind in toate mintile si lucizi, au primit acest "semn", iar apoi, nu se stie de ce, prorocul mincinos i-a si amagit (si cum ar fi putut, pare-se, sa se amageasca mai mult, de vreme ce au primit pecetea fiarei si i s-au inchinat!). In al doilea rand, il pot de asemenea sfatui pe profesorul seminarului din Odessa sa nu faca deductii personale asupra relatiilor dintre cauza si efect, ci sa aiba incredere in cuvantul lui Dumnezeu. In Apoc. 13, 12-17 este limpede spus ca la inceput este amagirea sau primirea pecetii.

In al treilea rand, indraznesc sa-i recomand parintelui protoiereu sa deschida talcuirile Sfintilor Parinti referitoare la Apocalipsa.

"Invatatura celor doisprezece apostoli" schiteaza urmatoarea suita a evenimentelor finale: "In zilele din urma se vor inmulti falsii proroci si criminalii si oile se vor transforma in lupi, iar iubirea se va transforma in ura. Caci, cand se vor inmulti faradelegile, oamenii se vor uri unii pe altii si se vor trada si atunci va aparea un amagitor al omenirii, dupa asemanarea Fiului Omului, care va face semne si minuni si pamantul se va preda in mainile lui; el va face faradelegi care n-au mai fost niciodata in veac. Atunci va merge faptura omeneasca in focul incercarii si multi vor fi amagiti si vor pieri, iar cei care vor ramane in credinta se vor mantui in blestemul lor" (Didahii 16, 3-5). Dupa cum vedem, la inceput este amagirea prin minuni, iar apoi este predarea in mainile lui antihrist.

Sfintitul mucenic Victorin, episcopul Poetavei, spune ca oamenii slabi, lipsiti de vointa, instabiles homines, vor fi convertiti de "semnele false" 3. Dupa cum vedem, nu "slujitorii lui antihrist" sunt cei ce vor lua in serios "semnele" amagitoare, ci oamenii obisnuiti, neintariti in credinta lor in Hristos.

Sfantul Chiril al Ierusalimului subliniaza faptul ca antihrist va fi un mag, "unul foarte iscusit in mestesugul amagitor si raufacator al magiei si vrajitoriei, care va prelua cu forta conducerea statului roman... Antihrist va prelua stapanirea asupra Imperiului roman cu ajutorul magiei negre" (Cateheze, 15, 11-12).

Sfantul Andrei al Cesareei spune clar ca, prin inselaciune, falsul proroc va face lumea sa se inchine fiarei si sa-i primeasca pecetea. "Lui i s-a dat putere asupra semnelor si minunilor, pentru ca, inaintemergand lui antihrist, sa-i pregateasca acestuia drumul spre pierire... Prin vrajitorie si inselaciune, inaintemergatorul falsului hristos va face totul spre amagirea oamenilor, pentru ca acestia sa-l socoteasca pe antihrist drept Dumnezeu, ... dupa asemanarea Botezatorului, care-i aducea pe credinciosi la Mantuitorul... inaintemergatorul lui antihrist va fauri o inchipuire a fiarei, pe care o va face sa para ca vorbeste si se va stradui sa-i puna fiecaruia pe mana dreapta semnul numelui de pierzanie al apostatului, pentru curmarea faptelor bune si drepte, de asemenea si pe frunte, ca sa-i invete pe cei amagiti sa fie indrazneti in inselaciune si in faptele intunericului."4

Sfantul Ioan Gura de Aur e de aceeasi parere: oamenii epocii lui antihrist "vor crede in el doar datorita falselor sale minuni"5.

La fel cugeta si Cuviosul Efrem Sirul: "Daca omul va fi cat de putin nepasator, va ajunge cu usurinta prada asalturilor si va fi inlantuit de semnele sarpelui celui rau si viclean. Unul ca acesta nu va afla mila la Judecata. Acolo se va descoperi ca a crezut de buna voie in chinuitorul."6 Sa observam la acest Sfant Parinte faptul ca omul primeste de buna voie sa se inchine lui antihrist (iar nu inconstient, cum ne sperie modernistii potrivnici ai codificarii); si faptul ca pricina nemijlocita a caderii lui va consta tocmai in minunile satanice; si aceea ca in antihrist trebuie sa crezi [pentru a cadea], iar nu, pur si simplu, sa traiesti alaturi de el ("si toti cei ce au primit pecetea lui antihrist si s-au inchinat lui antihrist ca bunului Dumnezeu...."7)

Fericitul Ieronim al Stridonului vorbeste in acelasi fel: "Antihrist va face minuni. Dar toate vor fi mincinoase... Minciuna lui ii va amagi pe cei dinainte sortiti pieirii. Dumnezeu i-a ingaduit sa aiba putere, sa faca semne si minuni, prin mijlocirea carora el ii va putea amagi, daca se poate, chiar si pe alesii lui Dumnezeu."8

Nici Fericitul Teodorit nu gandeste altminteri: "Apostolul numeste apostazie insasi venirea lui antihrist, intrucat multi, fiind amagiti de minunile care vor fi atunci, se vor lepada de adevar si vor iubi minciuna."9

La fel vorbeste si mitropolitul Stefan (Iavorski): "Celor ce i se vor inchina le va da semn pe mana lor dreapta si pe frunte"10, ceea ce, cred ca sunteti de acord, nu inseamna ca oamenii care vor fi primit "pecetea" accidental vor deveni dupa aceasta, fara sa stie, inchinatorii lui antihrist.

Sfantul Dimitrie al Rostovului scrie despre aceeasi veriga de legatura dintre cauza si efect: "Unii dintre cei ce vor vedea minunile lui antihrist se vor amagi si se vor alipi de el"11.

Sfantul Ignatie Briancianinov confirma ca tocmai "semnele lui antihrist vor prinde in mreje cea mai mare parte a omenirii ca sa i se inchine"12.

Sa nu omitem, de asemenea, si cuvintele Mantuitorului despre incercarile cele din urma: "Raspunzand, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi(...) Atunci multi se vor sminti si se vor vinde unii pe altii; si se vor uri unii pe altii. Si multi proroci mincinosi se vor scula si vor amagi pe multi (...) Atunci, de va va zice cineva: Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si proroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi" (Mt 24, 4-12, 23-24). "Neamul acesta cere semn" (Marcu 8, 12) si, pana la urma, va gasi semnul, de semn se va amagi si semnul il va insela.

Dupa cum vedem, pecetea o vor primi cei amagiti, iar de amagit, vor amagi falsii proproci. Politia fiscala proroceste, oare, astazi ceva?

In plus, amagirea "prorocilor" ce vor sa vina va consta in a-i obliga pe oameni sa se inchine aceluia care se da drept Hristos si Dumnezeu. Exista oare vreun stat din lumea contemporana care sa duca o astfel de propaganda?

Intrucat serviciile de stat din zilele noastre nu profetesc, nu invita pe nimeni sa se lepede de Hristos sau sa se inchine lui antihrist si nu fac nimic care sa semene a minunile prezise in Apocalipsa, inseamna ca nu este defel posibil sa vedem in actele emise de ele vreo "pecete a fiarei". Nimic din acestea nu exista in zilele noastre. Nici in Rusia, nici in Ucraina serviciile fiscale nu pogoara foc din cer, nu ne arata icoane vorbitoare, nu-i impusca pe neplatitorii de impozite. De aceea, cifrele de sase de azi (daca ele exista in acte sau in codurile de bare) nu sunt pecetea lui antihrist, ci pur si simplu un gest de neobrazare anticrestina.

Asadar, daca nu prin false minuni sunt obligati oamenii sa primeasca codurile fiscale, inseamna ca nici aceste numere nu sunt "pecetea fiarei", iar politia fiscala nu este "prorocul cel mincinos".

Ca sa-si fundamenteze teza ca pecetea va aparea inaintea lui antihrist, potrivnicii codificarii sunt in stare nu doarsa interschimbe evenimentele din cadrul spatiului Apocalipsei, dar si sa anuleze granita dintre timpul istoriei obisnuite si specificul zilelor din urma.

Ca sa-si justifice opiniile si temerile, potrivnicii codificarii anuleaza complexitatea istoriei omenirii. "Intrucat duhul lui antihrist exista dintotdeauna in lume, atunci si pecetea sa, semnul devotamentului fata de el sau fata de ideologia lui exista in lume dintotdeauna. Inainte erau carnetele de partid, astazi sunt codurile electronice ale "noii ordini mondiale". Este evident ca, prin caracterul ei, pecetea lui antihrist are atributul permanentei, adica al existentei continue, neintrerupte in lume, laolalta cu existenta duhului lui antihrist. Daca exista duhul, persoana sau ideologia, inseamna ca exista si semnul-pecete a apartenetei la el. De aceea, acest argument nu este numai neintemeiat, dar chiar contravine invataturii Sfintilor Parinti despre vremurile din urma. A sustine ca pecetea lui antihrist nu poate exista inainte de inscaunarea lui, este echivalent cu a sustine ca nu poate exista in lume duhul lui antihrist inainte de inscaunarea lui propriu-zisa. Iar aceasta e stupid"13.

Ca "duhul lui antihrist" lucreaza dintotdeauna in lume si isi pune intotdeauna "pecetile", sunt de acord. Dar din faptul ca "sunt multi antihristi" nu rezulta ca nu trebuie sa-i deosebim pe acestia de cel din urma. Din faptul ca fiecare pacat isi pune pecetea pe sufletul nostru nu rezulta ca orice pacat este egal cu pacatul din urma (inchinarea la fiara). Din faptul ca multe ideologii anticrestine isi au simbolistica lor nu rezulta ca simbolurile lor sunt pecetea de care vorbeste capitolul al treisprezecelea al Apocalipsei. Nu trebuie sa vedem pecetea in orice imagine sau simbol.

Este clar ca trebuie sa fim mai atenti cand avem de-a face cu o simbolistica purtatoare a unei incarcaturi semantice religioase vadit anticrestine sau necrestine. Este clar cum trebuie sa ne comportam cand avem de a face cu un grup de oameni care vorbesc deschis de parerile lor anticrestine, care-ti explica intelesul anticrestin al simbolisticii lor, simbolistica pe care ti-o propun s-o adopti, iar apoi se adevereste ca, in afara de aceasta [ca este anticrestin], simbolul lor nu are nici un alt sens.

Dar asa stau lucrurile cu codul fiscal personal? Aici, parintele Abel este nevoit sa nascoceasca, mai intai, ideologia anticrestina a "globalismului", apoi sa transforme samavolnic codul fiscal personal intr-un simbol religios anticrestin, iar apoi sa-si declare tot el protestul impotriva acestuia. Astfel, parintele Abel cheama la lupta cu o ideologie si o simbolistica nascocite tot de el! Caci nu poate invoca nici un text scris de globalisti, in care atribuirea de coduri numerice oamenilor sa fie explicata ca o actiune religioasa anticrestina!

Desigur, a existat multa marsavie in istoria omenirii. Dar la sfarsitul ei va activa un individ unic si concret. El va pretinde ca lumea sa i se inchine ca lui Hristos si lui Dumnezeu. El va inradacina in sufletele oamenilor aceasta credinta prin minuni. Celor ce i se vor inchina, el le va pune pecetea exterioara. Aceasta credinta a Bisericii nu trebuie dizolvata in alegorii: ca, pasamite, razboiul dintre bine si rau, dintre duhul lui Hristos si duhul vrajmas exista dintotdeauna in lume. Din faptul ca va veni o data si sfarsitul istoriei mondiale nu trebuie sa tragem concluzia ca putem, pur si simplu, sa-i stabilim noi data in orice zi care nu ne este pe plac.

Ierodiac. Abel presupune chiar ca "Sfantul Ioan Gura de Aur nu s-a inselat, ci a numit cu toata dreptatea anul 400 ca an final. A spune ca Sfantul Ioan Gura de Aur s-a inselat este echivalent cu a sustine ca Apostolul Pavel a gresit si ca Ioan Teologul a scris, fara sa gandeasca: "Fiilor, este anul din urma!"" Apostolul Ioan a gandit, ierod. Abel insa nu. Caci Apostolul vorbeste de "vremurile din urma" in sens teologic, in sensul ultimului "eon", al ultimei etape din istoria lumii. Ioan Hrisostom a indraznit sa stabileasca o data calendaristica precisa a sfarsitului/Si orice eveniment s-ar fi intamplat in anul presupus de el (fie caderea Romei ori desprinderea monofizitilor), acesta nu a fost decat unul dintre evenimentele istoriei mondiale, iar nu caderea ultimei cortine.

Dar pentru potrivnicii codificarii este important sa spuna ca, si in profetia sa neimplinita, Ioan Gura de Aur a avut totusi dreptate, pentru ca astfel sa-si justifice propria patima in stabilirea unor date ultime. Aceasta patima poate fi racita de cunoasterea si urmarea traditiei Bisericii. Din ea rezulta ca, mai intai, va fi vestita public pretutindeni venirea lui "Mosiah" al evreilor. Apoi li se va cere crestinilor si tuturor sa-i recunoasca minunile si potentele religioase depline. Iar ceea ce se va pecetlui pe oamenii veniti sa se inchine religios falsului mesia va fi "pecetea lui antihrist". Dar pana atunci este mai bine sa ne abtinem de la talcuirea trivializanta si la minut, comuna a Apocalipsei. Nu avem voie sa extragem un indiciu unic, alarmant si, infricosand lumea cu el, sa vestim venirea evenimentelor din urma.

Am in fata o carte care contine un capitol cu un titlu foarte actual: "Cand "nimeni nu va putea cumpara sau vinde". Autorul acestei brosuri este ingrozit de introducerea in legislatia americana a unei limitari in privinta libertatii de cumparare. Intrucat legiuitorul a introdus anumite conditii in care "nimeni nu va putea cumpara sau vinde", teologul si-a amintit de citatul corespunzator din Apocalipsa, ajungand la concluzia ca au sosit "vremurile din urma si sunt convins ca aceasta se va intampla in timpul vietii noastre", ca limitarea este exact semnul de care se vorbeste in Apocalipsa. Autorul cartii este adventist de ziua a saptea si presupune ca ziua odihnei nu poate fi decat sambata. Iar ceea ce considera el drept "pecetea lui antihrist" sunt niste legi aparute in unele state americane, ca interzic  efectuarea  operatiunilor comerciale in  zilele  duminica. "Nu sunt, oare, aici radacinile celor despre ca vorbesc prezicerile sfinte? Nu este amestecata aici duminica?

Cum poate fi duminica un semn? [...] Oricat de cutremuratoare este aceasta descoperire, stabilirea primei zile a saptamanii ca zi de slujire a lui Dumnezeu este semnul care va fi

dat in curand! Incepeti sa intelegeti care va fi subiectul real al scandalului din acest ultim conflict? Da, aceasta este generatia careia Domnul ii ofera greaua incercare."14

Dupa cum vedem, identificarea pripita a unei limitari comerciale cu ultima privare de libertate despre care vorbeste Apocalipsa 1-a adus pe adventist la concluzia ca sunt slujitorii lui antihrist crestinii care sarbatoresc duminica. Trebuie sa tinem minte acest exemplu de polemica infierbantata si atunci cand cercetam disputele starnite in jurul codului fiscal personal.

Caci, prin colectionarea si talcuirea samavolnica a textelor biblice, se poate ajunge la cele mai bizare concluzii. De pilda, cu ajutorul a numai doua citate biblice putem dovedi ca Biblia incurajeaza sinuciderea. Este suficient, pentru aceasta, sa punem unul langa altul doua versete: Iuda "a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat” (Mt. 27, 5) si "Si Iisus i-a zis: Mergi si fa si tu asemenea" (Lc. 10, 37). Asa ca nu orice talcuire a Scripturii, care pare "evidenta", este si corecta.

Daca tot ne-am amintit de talcuirile protestante ale Scripturii, este cazul sa discutam mai pe larg despre "icoana fiarei". Protestantii recurg cu bucurie la acest citat biblic: vedeti, cuvantul icoana este amintit in Biblie, dar cu privire la imaginea lui antihrist, ceea ce inseamna ca cinstirea ortodoxa a icoanelor este o cale spre inchinarea la antihrist!

Faptul ca prorocul lui antihrist , foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor" (Apoc. 13, 13) ma bucura si, in acelasi timp, ma nelinisteste. De obicei pasajul este citat cu neliniste: sa nu fie, oare, despre noi aceasta profetie? Da, este despre noi. Dar tocmai de aceea, in atitudinea mea fata de acest capitol al Apocalipsei exista o unda de bucurie. Pentru ca profetia vorbeste despre relatia dintre antihrist si crestini. Ceea ce inseamna ca ea vorbeste nu doar despre antihrist, ci si despre noi, despre Biserica. Asadar, daca vom vedea in acest fragment o marturie despre viata si credinta crestinilor vremurilor din urma, apare un motiv pentru bucurie.

Sa schimbam perspectiva de lectura a textului, din cea "antihristica" in cea apologetica. Apologetica explica de ce crestinii ortodocsi au dreptul sa creada, sa gandeasca si sa actioneze asa cum noi credem, actionam si gandim. Iar dintre realitatile vietii ortodoxe care isca critici din afara dintre cele mai severe este atitudinea noastra fata de icoane. Veti vedea ca putem lamuri acest aspect al credintei noastre cu ajutorul Apocalipsei.

Ce stim despre telul lui antihrist? Stim ca va veni "ca sa amageasca, de va fii cu putinta,, si pe cei alesi" (Mt. 24, 24). Antihrist nu are de cucerit lumea pagana, lumea inchinatoare la "spirite" sau la valori pur materiale. Pe aceasta pur si simplu o va lua sub stapanirea sa. Cei ce sunt din lumea aceasta, prin supunerea lor fata de antihrist, nu vor face decat sa recunoasca deschis adevarul despre obiectul real al credintelor si pasiunilor lor, obiect care, in general, nici inainte nu era un mare secret. Dar mai sunt si aceia pe care Hristos i-a ales "din lume". "Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste" (Ioan 15, 19). Acestia, "alesii", adica cei deosebiti si ocrotiti de Hristos, vor constitui durerea de cap a lui antihrist. El are nevoie de putere deplina. Asadar, el are nevoie de stapanire nu doar asupra celor "din lume", ci si asupra celor ce doar sunt " in lume". El are nevoie de putere deplina. Nu are nevoie sa stapaneasca doar portofelele, banii si bunurile "contribuabililor", ci si sufletele, sentimentele de iubire si de ura ale oamenilor. Astfel, Marele frate din romanul "1984" al lui Orwell nu avea nevoie doar de supunere, nu ii era suficienta tradarea reciproca intre oameni si renuntarea lor la orice alte legaturi. El avea nevoie de "iubirea" celor pe care-i chinuia.

Antihrist are nevoie de iubirea crestinilor. Simtamantul pe care crestinii il simt fata de Hristos, el doreste sa il indrepte spre sine. El se da drept Acela cu care, de fapt, se razboieste.

Asadar, scopul lui antihrist este "sa-i amageasca pe cei alesi", sa faca astfel incat crestinii sa-L recunoasca in el pe Domnul lor, intors printre ei. Aici, problema teologica este alta. Cine sunt acesti "alesi"? Caci lumea crestinilor este faramitata. Fiecare grupare crestina este convinsa ca ea este cea adevarata, purtatoarea darurilor apostolice si mostenitoarea prorocilor. Aici apare interesul cercetarii apologetice. Fiecare grupare crestina va considera drept o cinste sa fie ea acea "ramasita aleasa" a crestinilor autentici, care va sta in calea lui antihrist. Cum putem dovedi ca tocmai crestinii ortodocsi sunt "alesii"?

Ce anume cunoastem? Cunoastem cine vaneaza. Cunoastem scopul ultim al vanatorului (care vrea sa impuste pe careva). Si cunoastem arsenalul vanatorii. Nu ne este cu totul clar cine anume este vanatul. Dar aceasta nelamurire poate fi inlaturata, daca vom cerceta indeaproape uneltele vanatorii. inchipuiti-va ca la gara vedem intr-o dimineata cativa barbati care, judecand dupa echipament, se pregatesc sa mearga la padure. Sunt vanatori. Dar ce anume se pregatesc sa vaneze? Vom putea raspunde la intrebare daca le vom cerceta arsenalul. Daca unul dintre ei poarta o undita, inseamna ca pestii au incurcat-o. Daca cineva este inarmat cu o cosnita, inseamna ca "vanatoarea lui tacuta" va desfasura o razie generala printre ciuperci. Daca omul are o pusca cu alice, este clar ca n-a plecat dupa urs. Observand mijloacele, putem sa ne dam seama de scop. Mijloacele si scopul trebuie sa fie compatibile.

Iar noi cunoastem exact armele lui antihrist: el amageste cu ajutorul minunilor. Minunile lui, ca si intreaga lui lucrare, sunt o totala falsificare (in sensul ca nu provin de la adevaratul Facator de minuni, Ziditorul). Dar problema este ca falsurile se confectioneaza doar acolo unde exista incredere in original. De pilda, daca un escroc va aduce dolari falsi la Kiev, el va putea sa-i plaseze, intrucat dolarii au mare circulatie in Ucraina. Dar daca acelasi escroc va aduce la Kiev un transport de tughrici mongoli confectionati impecabil tot de el insusi, nu va putea insela pe nimeni, nu deoarece kievenii ar sti foarte bine cum arata tughricii autentici, ci pur si simplu pentru ca la Kiev tughricii n-au cautare. N-are nici un rost sa falsifici tablourile pictorului Pupkin, din simplul motiv ca originalele lui nu-i trebuie nimanui, nici pe gratis.

Se falsifica numai ceea ce este apreciat. Antihrist este un falsificator. Dar se falsifica sub forma unor valori autentice! El se va masca in ceea ce este de pret la crestinii "alesi". Astfel, cunoscand care-i vor fi mastile, vom putea intelege ce anume va fi de pret la crestinii ultimei generatii (a ramasitei alese).

Iata "arma cu doua tevi" a lui antihrist: prorocul lui "foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor" (Apoc. 13, 13) si faureste un chip facator de minuni: "Si i s-a dat ei 15 sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei" (Apoc. 13, 15).

Daca antihrist falsifica o icoana facatoare de minuni, inseamna ca o face pentru crestinii care cred in minunile facute de Domnul nostru prin sfintele icoane cinstite de oameni. Au protestantii o astfel de credinta? Nu. Inseamna ca antihrist isi va amplasa arsenalul vanatoresc printre ortodocsi.

Daca antihrist falsifica focul ceresc, inseamna ca o face pentru crestinii care cred intr-un astfel de foc. Ii va convinge pe protestanti sau pe catolici semnul pogorarii focului din cer? Pentru ei nu va fi altceva decat o scamatorie. Nimic din traditia lor nu-i obliga sa priveasca un astfel de fenomen cu atentie deosebita si cu evlavie. Dar pentru ortodocsi focul din cer este o sfanta taina. Minunea falsului proroc va fi o imitare a celei mai mari minuni din istoria Ortodoxiei: pogorarea focului haric din Sambata Mare, in fiecare an, la Ierusalim. Asadar, in spatele acestei credinte a ortodocsilor se va masca antihrist.

Iata in ce consta bucuria acestei profetii biblice. Este bucuria ca ortodocsii vor fi, astfel, minoritatea aleasa care, chiar la sfarsitul veacurilor, se va tine mai strans de credinta apostolica. Asadar, pentru avertizarea ortodocsilor este scrisa Apocalipsa. Adica este pentru ortodocsi. Ceea ce inseamna ca Biserica Ortodoxa este Biserica Sfintei Scripturi. Biblia este scrisa pentru noi si despre noi. Este imbucurator. Asta inseamna ca am onoarea sa apartin acelei Biserici care va ajunge la hotarul istoriei omenirii si va trece biruitoare (chiar daca nu fara pierderi) dincolo de acest hotar.

Pamfletarii protestanti talcuiesc prea pripit aceasta profetie biblica. Pentru ei fragmentul este pretios, ca argument anti ortodox: ca singurul loc din Noul Testament unde se vorbeste despre o "icoana" pictata se refera la icoana lui antihrist. De unde ar rezulta ca cinstirea ortodoxa a icoanelor este o cale spre inchinarea la antihrist. Da, cinstirea ortodoxa a icoanelor este punctul spre care antihrist isi va indrepta lovitura. Dar lovitura ne-o va da noua, ortodocsilor, iar nu protestantilor lipsiti de icoane. Asadar, Biserica Ortodoxa va fi pentru el dusmanul cel mai puternic si ultimul. Asadar, cel ce vrea sa fie cu "pastratorii traditiei apostolice", cel ce vrea sa fie cu acea Biserica despre care vorbeste Scriptura, acela trebuie, sa se uneasca cu Ortodoxia.

Dar este nelinistitor urmatorul lucru: daca satana va putea contraface cea mai imbucuratoare dintre minuni, inseamna ca trebuie sa fim circumspecti fata de orice referire la minuni, cand este vorba de predica religioasa si de polemica. Minunea nu este un argument, de vreme ce vedem ca din surse opuse pot aparea fenomene similare din punct de vedere exterior16. Dar, cat timp nu exista aceste false si mult trambitate minuni, savarsite de "presedintele globului pamantesc", nu exista nici antihrist, nu exista nici "amagirea" si nici "pecetea" lui.

Din concluzia Comisiei Teologice Sinodale: "Opinia raspandita printre unii crestini ortodocsi ca "antihrist inca nu a aparut, dar isi pune deja pecetile" sau ca va urma un fel de "antepecete" contravine invataturii Bisericii despre venirea lui antihrist in "vremurile din urma" ale istoriei omenirii."

Note:
 

1 Apud: M. Barsov, Culegere de articole pentru citirea lamuritoare si folositoare de suflet a Apocalipsei cu indicatii bibliografice, Moscova, 1902, p. 228.

2 Prot. Gheorghi Gorodentev, Se inseala, oare, Kuraev?, Odessa, 1999, pp. 17-18.

3 Victorin de Poetavio, Sur VApocalypse et autres ecrits, Paris, 1997, p. 110.

4 Sfantul Andrei al Cesareei, Talcuire la Apocalipsa, Moscova, 1901, pp. 107-109. Observati ca "pecetea de pe frunte" ii invata pe oameni "sa fie indrazneti in inselaciune", adica ii transforma in propovaduitori indrazneti ai ideologiei lui antihrist. Ei insisi ii vor amagi, acum, pe altii. In traducerea Talcuirii Sfantului Andrei in slavona bisericeasca, acest lucru suna mai clar: "ii va invata sa-i tina in inselaciune si in intunericul amagirii". Cei ce au primit pecetea primesc "stiinta" cum sa-i tina pe alti inselati in intuneric si in minciuna. O stampila exterioara, primita fara unirea propriei vointe cu duhul lui antihrist, are sanse minime sa dezlantuie in om o asemenea frenezie.

5 Sfantul Ioan Gura de Aur, Talcuire la epistola a 2-a catre Tesaloniceni, 4, 1, in "Opere", vol. 11, Sankt Petersburg, 1905, p. 599.

6 Cuv. Efrem Sirul, Cuvantul 28 la Venirea Domnului, la sfarsitul lumii si la venirea lui antihrist, in "Opere", partea a II-a, Serghiev Posad, 1908, p. 253.

7 Ibidem,.pp. 257-258.

8 Fericitul Ieronim al Stridonului, Scrisoarea 97 (121), in "Opere", partea a 3-a, Kiev, 1903, p. 217.

9 Fericitul Teodoret al Cirului, Scurta expunere a dogmelor dumnezeiesti, in "Opere", partea a 6-a, Moscova, 1859, p. 82.

10 Loctiitorul scaunului patriarhal, mitropolitul Stefan (lavorski), Zicere despre antihrist. Dogma despre sfintele icoane, Moscova, 1999, p. 80.

11 Dimitrie, mitropolit al Rostovului si Iaroslavului, Despre Cruce, Moscova, 1855, p. 295.

12 Sfantul Ignatie Briancianinov, Predica ascetica, 44, 1, in "Opere", partea a 4-a, Sankt Petersburg, 1886, p. 302.

13 Ierod. Abel (Semenov), Codul fiscal personal, o componenta a glohalizarii. Relatia dintre codul fiscal personal si pecetea lui antihrist. http://www.voskres.ru/truth/econtrol/startsy/avel/shtml.

14 J.E. Wandeman, Adevar sau propaganda, Zaokski, 1996, pp. 172-174.

15 Celei de-a doua fiare, prorocul lui antihrist. (Nota trad.)

16 De exemplu: "Astazi, dupa parerea mea, trebuie sa vorbim de canonizarea unui alt tar rus, Ivan cel Groaznic. Cinstirea lui in popor se raspandeste, la Moscova exista o biserica unde se afla icoanele acestui imparat, atat unele din vechime (pictate la porunca tarului Aleksandr al III-lea), cat si altele noi, zugravite cu binecuvantarea staretilor Lavrei Sfintei Treimi. Acolo se afla, de asemenea, icoana tarului loan al IV-lea, care izvoraste mir din belsug. Am fost eu insumi martorul acestei minuni" (K. Dusenov, Expunere la Masa rotunda de la Sankt Petersburg "Globalizarea si mantuirea", 1 octombrie 2001, http://www.rusk.ru/patriot/polinf/po4.htm.

Andrei Kuraev

Traducere din limba rusa - Elena Dulgheru