Calendar

«  
  »
M T W T F S S
 
 
 
 
 
 
1
 
2
 
3
 
4
 
5
 
6
 
7
 
8
 
9
 
10
 
11
 
12
 
13
 
14
 
15
 
16
 
17
 
18
 
19
 
20
 
21
 
22
 
23
 
24
 
25
 
26
 
27
 
28
 
29
 
30
 
31
 
 
 
 
 
 

Sinaxar

 
 
 

PASTORALĂ LA PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI 2010

Tagged:

PASTORALĂ LA PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI 2010
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini,
pace şi bucurie de la Hristos Domnul cel născut în iesle,
iar de la noi arhierească binecuvântare.

Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul
prin proorocul care zice: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu
 şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". (Mt. 1, 22-23)

Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,

La acest praznic slăvit vă vestesc şi eu marea minune petrecută în Bethleemul Iudeii că Fecioara a luat în pântece, că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, că Dumnezeu este cu noi. Este vestirea împlinirii profeţiilor, este Vestea cea Bună care a schimbat destinul lumii, este nădejdea fiecărui credincios că Dumnezeu este împreună cu el.
Această minune este împlinirea unui plan al lui Dumnezeu, este descoperirea tainei celei din veac ascunsă şi de îngeri neştiută. Sf. Apostol Pavel vorbeşte de împlinirea acestui plan al lui Dumnezeu la momentul potrivit, atunci când omenirea era pregătită pentru primirea acestei descoperiri: Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea (Gal 4, 4-5). Iar calea împlinirii acestui plan este una mai presus de fire şi de înţelegere, căci Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte (Condacul Praznicului).
Deodată apar în mintea omului mulţime de întrebări asupra acestui eveniment: cum o Fecioară să nască, cum Dumnezeu Creatorul să se pogoare în sânul creaturii, cum Cel atotputernic să se arate prunc neajutorat? Omul se află în faţa unei mari întrebări: cum? Sf. Ioan Gură de Aur exprimă foarte frumos această nedumerire: Văd pe Prunc şi scutecele, văd naşterea Fecioarei lipsită de cele de trebuinţă. Toate încărcate de sărăcie, toate pline de lipsă. Iată bogăţie în mare sărăcie! Cum a sărăcit pentru noi când era bogat? Cum n-a avut nici pat, nici aşternut, ci a şezut în ieslea goală? (Bogăţii oratorice)
Răspunde Dumnezeu descoperindu-ne calea răscumpărării noastre: prin smerenie din iubire. La Vecernia Naşterii Domnului se cântă: Chipul cel neschimbat al Tatălui, pecetea veşniciei Lui înfăţişare de rob primeşte, ieşind din Maica ce nu ştie de nuntă, nesuferind schimbare ... a rămas ce era, Dumnezeu adevărat fiind, şi a luat ce nu era, om făcându-se din iubire de oameni... Din iubire pentru creaţia Sa, Tatăl şi-a trimis Fiul să ia chip de rob, să se îmbrace cu firea noastră, să se facă ca unul dintre noi. Cunoaştem cu toţii inmul Sf. Pavel adresat creştinilor din Filipi despre smerenia Fiului lui Dumnezeu: Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce (Fil. 2, 5-8). Dumnezeu fiind, Fiul s-a deşertat, s-a smerit, s-a pogorât dintru cele înalte, a luat chip de rob. La Utrenia Naşterii Domnului cântăm: Ce poate fi mai prejos decât peştera? ce poate fi mai smerit decât scutecele întru care a strălucit bogăţia dumnezeirii?
Smerenia lui Dumnezeu are un scop precis, aşa cum mărturisim în Crez: Dumnezeu s-a făcut om pentru noi şi pentru a noastră mântuire. În Liturghia Sf. Vasile cel Mare se spune că din Sfânta Fecioară întrupându-se, S-a smerit pe Sine, chip de rob luând făcându-se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale. Iar părinţii Bisericii mărturisesc că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Fiul omului pentru ca pe om să-l facă fiu al lui Dumnezeu.
Aceasta este calea mântuirii omului pregătită de Dumnezeu. Dar această smerenie a Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea omului are ca urmare înălţarea şi cinstirea Lui. Sf. Pavel ne spune mai departe în Epistola către Filipeni că pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl (Fil. 2, 9-11). Iar Sf. Grigorie Palama tâlcuieşte această nebănuită cale a înălţării prin smerenie: Fire mai presus de fire Dumnezeu fiind, nu are a sui mai sus, la înălţime sau la slavă mai mare. El se înalţă din cele de jos, din a se coborî şi smeri în făpturile Sale. Slava Celui Preaînalt e coborârea la cele smerite.
Iubiţi credincioşi,
La întrebarea noastră privind cum au fost cu putinţă toate acestea primim răspuns lămuritor nu numai cum, ci şi de ce şi care este urmarea smereniei lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu s-a arătat Prunc smerit pentru ca noi să învăţăm calea smereniei. Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât pe pământ ca pe noi să ne înalţe prin smerenie. Înţelegem că smerenia nu înseamnă renunţarea la ceea ce suntem, ci înălţarea la ceea ce suntem chemaţi să devenim, fii ai lui Dumnezeu după har. Întruparea Fiului lui Dumnezeu nu poate rămâne numai un act obiectiv, de răscumpărare a omului. Omul trebuie să participe la această răscumpărare. Părintele Stăniloae spune că Hristos ne cere ascultare şi ne roagă să-i primim iubirea şi să-i urmăm pilda de smerenie, de blândeţe şi de slujire... El ne porunceşte (ca Dumnezeu) şi se roagă împreună cu noi şi pentru noi... (Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol II).
La acest praznic slăvit vă doresc să primiţi această vestire a smereniei lui Dumnezeu prin Întruparea Fiului. Să descoperiţi sensul înălţării Lui prin smerenie ca şi cale a mântuirii noastre. Să aveţi gândul lui Hristos, aşa cum ne îndeamnă Sf. Pavel. Să aflaţi propria cale a mântuirii urmând pilda lui Hristos cel smerit. Iar această cale să vă fie prilej de nădejde şi de mare bucurie la acest praznic când ne vestim că Dumnezeu este cu noi.
Vă îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi vă urez să petreceţi sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu sănătate, bucurii şi pace.

La Mulţi Ani!
Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago,
Praznicul Naşterii Domnului, 2010